Structuri de pariere în poker

În poker există trei structuri de pariere principale: Limită fixă (LF), limită de pot (LP) şi fără limită (FL). Fiecare dintre ele are formatul şi regulile sale, care determină multe alte aspecte ale unui joc de poker. Concepte precum poziţia şi selecţia mâinii pot fi afectate considerabil de structura care se joacă, în principal datorită riscurilor şi pericolelor pe care le presupune fiecare.

Limită fixă:

Aceasta este cea mai simplă formă de pariere. Jucătorul are numai opţiunea sumelor de pariere stabilite şi un număr stabilit de plusări posibile. Vom folosi spre exemplificare jocul cash (ring game - joc ring) de Hold'em de 2 USD / 4 USD.

Pariurile blind vor fi 1 USD / 2 USD

În faza pre-flop, jucătorii pot paria doar 2 USD sau plusa exact 2 USD faţă de pariul anterior. Nu pot exista decât maxim trei plusări (patru pariuri în total), după care jucătorii pot să facă doar call sau să renunţe, dar nu mai pot plusa.

După flop, jucătorii pot paria numai în incrementuri de 2 USD. Şi de această dată, jucătorii pot plusa doar exact 2 USD faţă de pariul anterior. Din nou, numărul maxim de plusări este de trei (patru pariuri în total).

La cartea de turn limitele cresc, jucătorii pot paria numai în incrementuri de 4 USD, cu plusări de exact 4 USD faţă de pariul anterior. Numărul maxim de plusări rămâne tot trei (patru pariuri în total).

Când se arată cartea de river, se aplică regulile de la rundele de pariere anterioare.

Merită menţionat faptul că, în unele jocuri, numărul de plusări admise este nelimitat în situaţia în care runda de pariere începe cu numai doi jucători rămaşi în joc.

La structura de pariere cu limită fixă, se ajunge mai des la showdown. Acest lucru se datorează faptului că suma care trebuie plătită pentru a face call este relativ mică în comparaţie cu mărimea potului.

Limită de pot:

Limita de pot se referă la faptul că pariul maxim este totalul sumei conţinute în pot la momentul respectiv. Vom folosi cazul 1 USD / 2 USD spre ilustrare:

La pre-flop, pariurile blind sunt 1 USD / 2 USD. Dacă primul jucător care trebuie să acţioneze vrea să pluseze, acesta are următoarele opţiuni: să pluseze cel puţin suma minimă, ceea ce ar ridica totalul pariului la 4 USD (asemănător cu structura LF), sau să pluseze orice sumă până la un total de maxim 7 USD. Aceasta se calculează prin efectuarea unui call de 2 USD, ceea ce ridică potul la 5 USD în total (1 USD sb, 2 USD bb, 2 USD call), la care se adaugă cei 5 USD plusaţi, însumând un pariu total de 7 USD.

Următorul jucător poate apoi renunţa, poate face call la cei 7 USD sau poate plusa. Dacă acest jucător vrea să pluseze, suma este fie minim 5 USD în plus (plusarea precedentă), fie orice sumă până la suma maximă, ceea ce reprezintă este un pariu total de 24 USD (1 USD sb, 2 USD bb, 7 USD pariul anterior, 7 USD call), aşadar 7 USD pentru call şi plusarea de 17 USD, totalizând 24 USD pentru pariul respectiv.

Pentru toate celelalte runde de pariere se aplică aceleaşi principii; deşi jucătorii au opţiunea de a spune pas în rundele ulterioare, calculul sumei din pot se face întotdeauna la fel. Sumă total + sumă chemată = plusarea maximă sau pariul maxim. Nu există nicio limită în ceea ce priveşte numărul plusărilor permise. Niciun jucător nu poate fi forţat să părăsească mâna. Dacă un jucător nu are destui bani pentru a acoperi pariul, acesta poate face call cu suma pe care o deţine, caz în care nu poate câştiga decât pro-rata suma cu care a contribuit la pot (cu alte cuvinte, partea de pariu pe care au chemat-o).

Această structură permite mai mult să se facă bluf (a se juca la cacealma), însă mulţi jucători au o opţiune relativ ieftină de a vedea flopul, astfel încât deciziile necesită gândire în această structură poate mai mult decât în altele, la toate rundele de pariere, şi se cere tactică pentru a asigura aplicarea tuturor aspectelor strategice ale unei mâini de poker.

Fără limită:

Structura fără limită este cea mai renumită dintre cele trei structuri, şi totodată şi cea mai volatilă. Jucătorii pot juca cu mai multă precauţie, deoarece orice greşeală poate costa "totul". De asemenea, jucătorii pot juca cel mai agresiv din acelaşi motiv.

Vom lua din nou ca exemplu un joc de Texas Hold'em de 1 USD / 2 USD:

La pre-flop, cu sb de 1 USD şi bb de 2 USD, jucătorii pot renunţa, face call sau pot plusa, singura cerinţă fiind ca suma plusată să fie cel puţin 2 USD (sau oricare este suma plusată anterior - reţineţi că nu este vorba de totalul pariului anterior, ci numai suma plusată anterior). Nu există nicio limită superioară. Când acţiunea ajunge la un jucător, respectivul jucător poate paria tot ce are.

Toate celelalte streeturi urmează acelaşi format: în orice moment, un jucător poate să facă renunţe, să spună pas (dacă este disponibil), să facă call sau să pluseze până la totalul jetoanelor deţinute.

În această structură de pariere, profitul potenţial este limitat doar de suma de bani pe care jucătorul o are în faţă. La fel, potenţialul de pierdere este şi el nelimitat. Bluful şi agresivitatea sunt favorizate în acest format de pariere mai mult decât în altele, însă un bluf într-un moment prost ales poate costa scump. Prezentând cele mai mari riscuri şi recompense, această structură necesită control, înţelegere şi curaj maxim.