Regulile jocului Omaha Hi-Lo

Învăţaţi să jucaţi Omaha Hi-Lo

Pentru mulţi jucători, acesta este introducerea naturală pentru jocurile cu potul împărţit high-low. Conceptele de bază ale jocului de Omaha fiind deja familiare multor jucători de poker live şi online, Omaha High-Low oferă noi provocări şi strategii care trebuie stăpânite.

Spre deosebire de mâinile de Omaha obişnuit, la jocul de Omaha High-Low potul este împărţit în două între mâna cea mai mare şi mâna cea mai mică.

Pentru a se califica pentru mâna mică, un jucător trebuie să aibă cinci cărţi de la 8 în jos, fără să aibă perechi, (chintele sau culorile sunt acceptate), şi cu cât sunt mai mici cu atât mai bine (asul poate conta drept carte mică). Cea mai "bună" mână mică este aşadar A-2-3-4-5.

Partea de pot pentru mâna mare se joacă la fel ca în varianta normală, jucătorul care are mâna cu rangul cel mai înalt câştigă acea parte din pot. Dacă nu se califică nicio mână ca mână mică, atunci mâna mare ia tot potul.

Cerinţele pentru mâna iniţială a jocului de Omaha High-Low sunt diferite. Mâinile care îndeplinesc strategia jocului de Omaha High-Low sunt cele care oferă opţiuni pentru luarea întregului pot, câştigând atât partea pentru mâna mare cât şi pentru cea mică, ceea ce le conferă o valoare mult mai mare.

Pentru jucătorii aflaţi în căutarea unui joc mai cerebral, sau a unei introduceri în lumea jocurilor mixte, acest joc este unul din cele mai bune pentru a începe.

Cum se joacă Omaha Hi-Lo: Ghid pas cu pas

Învăţaţi jocul:

În acest ghid vom detalia toţi paşii necesari pentru a vă face să vă simţiţi ca acasă la masa de joc. Am inclus chiar şi sfaturile înţelepte ale unor jucători încercaţi şi realizaţi, ale căror rezultate şi experienţă aici la Ladbrokes Poker vorbeşte de la sine, iar ei şi-au dăruit timpul cu generozitate pentru a vă oferi strategii, sfaturi şi sugestii utilele.

Dacă doriţi să exersaţi ceea ce învăţaţi mai jos, dar doriţi să vă acomodaţi ceva mai bine cu jocul, avem o întreagă serie de mese de joc gratuit disponibile pentru dumneavoastră pe site.

Pariurile blind şi butonul:

La începutul fiecărei mâini de Omaha, fie că este high-low sau doar high, două lucruri rămân constante: Butonul şi pariurile blind.

Butonul este un disc aşezat în faţa unui jucător, acesta indicând cine este dealerul pentru mâna respectivă.

Pariurile blind (numite astfel deoarece jucătorii trebuie să le plaseze înainte de a vedea vreo carte; "blind" în engleză înseamnă "orb") sunt pariuri obligatorii pe care le plasează jucătorii situaţi în imediata vecinătate a butonului, în partea stângă. Primul jucător face small blind (blindul mic), iar al doilea jucător face big blind (blindul mare). Small blindul este în general jumătate din big blind, deşi nu este ceva neobişnuit la Omaha ca cele două blinduri să fie identice în jocurile pe bani. După fiecare mână, butonul se deplasează cu o poziţie către stânga, la fel şi cele două blinduri.

Variaţia:

După cum o sugerează şi numele, Omaha High-Low are valori diferite faţă de jocul standard.

Într-un joc standard de Omaha, jucătorii se luptă pentru un singur pot. În Omaha High-Low (scris adesea "hi-lo"), potul este împărţit în două - o parte pentru mâna mare, o parte pentru mâna mică. Acest aspect este puţin înşelător şi îi pune adesea în încurcătură pe jucătorii neexperimentaţi în acest joc. Este în sine destul de simplu, însă necesită un timp pentru a-l înţelege pe deplin.

La fel ca şi în jocul de Omaha obişnuit, un jucător trebuie să folosească două cărţi din mână şi trei de pe masă. În jocul High-Low, Nu este necesar ca aceste cărţi să fie aceleaşi pentru mâna mare şi mâna mică. Un jucător poate folosi orice combinaţie de două cărţi pentru oricare parte din pot şi poate folosi o carte sau ambele cărţi de două ori.

Partea de pot pentru mâna mare se câştigă ca de obicei, cea mai bună mână de poker Omaha câştigă. Acest aspect rămâne neschimbat. Mâna mică îi păcăleşte însă pe unii jucători neexperimentaţi, aşa că vom stărui o clipă pentru a explica.

Pentru a se "califica" pentru mâna mică, un jucător trebuie să aibă cinci cărţi de la 8 în jos (fără să aibă nicio pereche, iar asul poate conta drept carte mică). Această mână trebuie să conţină două cărţi din mâna jucătorului şi trei de pe masă, fără dubluri. Acestea fiind spuse, vă puteţi da seama că de multe ori pe masă nu se află trei cărţi de la 8 în jos, caz în care nu va exista mână mică, iar mâna mare joacă pentru tot potul.

Mâna mică este determinată prin comparare descrescătoare, începând cu cartea cea mai mare. Astfel, dacă un jucător are cărţile: 7,6,4,3,2, aceasta ar fi o mână mică mai bună decât, să zicem, 8,4,3,2,A. Chiar dacă a doua mână are cărţile mici mai mici, în acest caz şeptarul este decisiv. Să mai luăm un exemplu, 7,5,3,2,A în comparaţie cu 7,5,4,2,A. În acest caz, tot prima mână este câştigătoare. La compararea descrescătoare, pătrarul este decisiv: 7,5 apoi 3 faţă de 7,5 apoi 4. Deoarece pentru mâna mică nu se ia în calcul chinta sau culoarea (şi de asemenea nici împotriva dumneavoastră), cea mai bună mână mică devine A,2,3,4,5, mână numită şi "wheel" ("roata"). Există un potenţial ridicat pentru poturi împărţite, mai ales în cazul mâinii mici.

Acţiunea pre-flop:

La jocul de Omaha High-Low, spre deosebire de Texas Hold’em, fiecare jucător primeşte patru cărţi cu faţa în jos, numite cărţi proprii.

După ce jucătorul a primit cărţile proprii (cărţile hole), acesta este confruntat cu decizia de a juca sau de a nu juca. Cu alte cuvinte, jucătorul trebuie să se hotărască dacă intră în joc sau nu. Pentru a continua, jucătorul cheamă pariul existent în momentul când acţiunea ajunge la el (sau plusează la suma respectivă dacă simte astfel de cuviinţă). Parierea merge în ordine, începând de la primul jucător aflat în stânga dealerului, şi continuă în jurul mesei, în sensul acelor de ceasornic, până când sunt chemate toate pariurile.

Acţiunile aflate la dispoziţia oricărui jucător sunt Renunţare (fold), Chemare (call) şi Plusare (raise).

Pe măsură ce acţiunea se deplasează în jurul mesei în faza pre-flop, jucătorii care doresc să rămână în joc trebuie cel puţin să facă call (să cheme) la big blind, SAU, dacă un jucător anterior a plusat (a crescut pariul), atunci trebuie cel puţin făcut call la pariul respectiv pentru a rămâne în joc. Jucătorul are întotdeauna opţiunea de a renunţa, ori de câte ori acţiunea a ajuns la el (este rândul lui).

Dacă nu s-a plusat până în momentul când acţiunea (runda de pariere) ajunge din nou la jucătorul din poziţia de big blind, acest jucător are opţiunea de a plusa dacă doreşte. Orice bani adăugaţi la pot de un jucător înainte de a se împărţi cărţi sunt consideraţi ca făcând parte din pariul lor total. Astfel, dacă blindurile sunt 1 USD (sb) şi 2 USD (bb) şi nu se plusează până când acţiunea ajunge din nou la small blind, acesta sau aceasta va trebui să adauge încă 1 USD la pot pentru a chema cei 2 USD, deoarece a pariat deja 1 USD înainte de împărţirea cărţilor.

Odată chemate toate pariurile, se arată flopul.

Flopul:

Flopul este format din trei cărţi aşezate cu faţa în sus în centrul mesei. Acestea sunt cărţi comune, ceea ce înseamnă că sunt partajate de toţi jucătorii şi că pot intra în alcătuirea mâinii oricui.

Acum urmează o rundă de pariere, care porneşte de la jucătorul situat în imediata apropiere a butonului, în partea stângă, şi continuă în jurul mesei, în sensul acelor de ceasornic.

Din nou, fiecare jucător are opţiunea de a renunţa, a spune pas, a face call sau de a plusa. A spune pas (check) este situaţia în care nu s-a făcut niciun pariu care să trebuiască chemat de vreun jucător, astfel că un jucător poate hotărî să păstreze această situaţie spunând pas (în esenţă făcând un pariu nul). Parierea continuă potrivit detaliilor oferite mai sus, până când toate pariurile sunt chemate.

După ce pariurile sunt chemate, se împarte următoarea carte.

Turnul:

Cartea de turn (numită şi fourth street) este aşezată cu faţa în sus în centrul mesei, alăturându-se celorlalte cărţi comune. Urmează apoi o nouă rundă de pariere, conform modului descris mai sus. Jucătorii care rămân după această rundă de pariere văd apoi ultima carte.

Riverul:

Ultima carte este riverul (numită şi fifth street). Aceasta este aşezată cu faţa în sus în centrul mesei, fiind de asemenea o carte comună. Jucătorii dispun acum de toate cărţile posibile. Scopul este realizarea celei mai bune mâini de poker de cinci cărţi din cele nouă aflate la dispoziţie (cele cărţi patru proprii şi cele cinci cărţi comune).

Urmează apoi runda finală de pariere, în acelaşi mod ca şi rundele anterioare. Jucătorii care au rămas în joc după încheierea pariurilor trec apoi la arătarea cărţilor.

Showdown (arătarea cărţilor):

După ce s-au încheiat toate pariurile, jucătorii rămaşi arată cărţile. Dacă s-au efectuat pariuri în runda finală, atunci jucătorul care a efectuat ultima acţiune pozitivă (ultimul jucător care a făcut un pariu, nu care a făcut call) va arăta primul cărţile. Dacă în runda finală de pariere toţi jucătorii au spus pas, atunci primul care arată cărţile primul este primul jucător din stânga butonului, apoi de acolo se continuă în sensul acelor de ceasornic.

Jucătorul care deţine cea mai bună mână din cinci cărţi câştigă potul. În situaţia în care jucătorii au mâini identice, potul se împarte în mod egal între jucători.

Regulile jocului de Omaha High-Low nu fac diferenţierea între suite, fapt pentru care poturile împărţite pot fi ceva obişnuit.

Spre deosebire de Hold’em, unde jucătorii pot utiliza orice combinaţie de cărţi proprii şi cărţi comune, în jocul de Omaha un jucător TREBUIE să folosească două cărţi proprii, nici mai multe şi nici mai puţine, pentru a forma mâna de cinci cărţi.

Butonul se mută în acest moment la următorul jucător, în sensul acelor de ceasornic, şi începe mâna următoare.